u mor?

:)) radem si noi alea...






astept variant pe negru cu ochi verzi


Asta-i pe bune-n Guatemala, cred ca e cel mai rapid mod de a ajunge la dracul


nati burger.



si asta-i tare :D




a la Caragiale.

Si daca va intereseaza...
Cum şi-o trăgeau în venă, pe nas sau pe sub nas românii de top ai culturii.
via Catavencu.




"Sau un manual de tras liniuţe pe nas ori despre tehnologia băgării acului în venă. E o istorie cît se poate de serioasă despre un subiect scandalizant pe care biografii celebrităţilor îl bagă sub preş, ca să nu se tragă mitocănimea de brăcinar cu eroii culturii autohtone.

Fiindcă pentru dobitoci e totdeauna mai important că Eugen Ionescu trăgea din greu la măsea, decît că a scris Cîntăreaţa cheală. Andrei Oişteanu spune în cartea asta care au fost marii noştri narcomani. N-o face însă la rîcîială şi nici cu tonul unuia care se uită pe gaura cheii ori trage cu urechea la bîrfe, fiindcă atunci cele 500 de pagini ale istoriei sale s-ar fi triplat, ca şi numărul personajelor incluse în ea. Dar, nu vă speriaţi, Oişteanu are destul umor încît să nu-şi omoare subiectul scriind doct despre droguri şi drogaţii noştri de frunte, pe care-i categoriseşte în funcţie de preferinţe. Ion Barbu şi Tudor Vianu erau, în studenţia lor în Germania, adepţi ai cocainei. Actorul şi poetul Emil Botta era morfinoman statornic. Caragiale tatăl şi fiul său Mateiu „abuzau de alcool şi de tutun“.

Emil Cioran îşi omora crizele de plictiseală din tinereţe administrîndu-şi spirtoase, pe cale orală. La Paris, Eugen Ionescu, dacă începea să consume, nu se mai oprea. În ţară, Nichita Stănescu şi Virgil Mazilescu răpuneau zilnic cel puţin patru jumătăţi de vodcă pentru a vedea lumea în roz. La categoria mari fumători şi cafegii înrăiţi, doi clasici: Rebreanu şi Arghezi. La contemporani recolta lui Oişteanu mi se pare cam subţire, la toate categoriile. Dar cine mai recunoaşte la noi că şi-o trage în venă, pe nas sau pe sub nas după îndelung anchetatul Andrei Gheorghe?"