Furnicile morocanoase!

A fost o data ca-n povesti, a fost ca niciodata,
Dintr-un musuroi urat..furnica retardata,
ea de munca n-avea chef, ci doar de retadeala,
dar nu facea asta mereu c-avea copii la scoala

Copiii ei mandrii studenti, Cu toti la facultate,
cu iarba-n gat ,la fel ca ma-sa  si cu viatza de noapte,
Se trezesc dupa un timp, putin morocanoase,
ca de iarba proasta multa, lor li se cam luase,

Si iata mama eroina, si cu prietenii ei,
Au iesit la vanatoare, si plina de idei
Stiau ei ca pe undeva, prin lumea asta mare,
Creste o planta minunata, de creierul dispare,

copii toti o asteptau, si plini de bucurie,
ca mama lor sarmana proasta plecase in nestire,
Si ei sperau ca intr-o zii ,ea sa se-ntoarca,
Si cu totii in musuroi, Pula sa se faca.

dar morocaneala asta, de unde dracu apare,
ca mama lor statea usor si se prajea la soare.
Ca de ei uitase tot, doar dracu avea iarba!
Si cu soldateii ei fumau de n-aveau treaba.

Dar iata intr-o zii, oare cine apare?
Este mama furnicutza si cu o mare floaree!
Si toti stateau in musuroi si plini de veselie
nu au mai plecat la munca, ci-au stat la povestire.