Haideti sa vorbim despre religie. Religia este si a fost un punct sensibil in istoria omenirii. De ce spun sensibil? Pentru ca oamenii au nevoie de credinta. Si totusi religia in momentul de fata nu face nimic din ce si-a propus sa faca. Ne tot vorbesc de o lume mai buna si totusi ceva nu merge pe drumul cel bun.
Nu avem nevoie de legi date ca niste zei ca sa ne comportam civilizat. Avem nevoie doar de educatia necesara pentru a intelege ca asa ceva este normal. In tot acest timp in care religia a existat ca o parte esentiala a vietii omenesti a cauzat mai mult rau decat bine.
Cu toata nevoie a oamenilor de simbolism si spectacol, din aceste slujbe religioase care ar trebui sa ne duca pe toti la nivelul superior au aparut conflicte. Si conflictele duc uneori la razboaie. Razboaie duse in numele credintei, dar care stiti si voi ce traume lasa (daca nu stiti va pot recomanda un roman de Sven Hustle). De la cruciade la lupte impotriva terorii, toate au lasat o cicatrice adanca in societatea umana. Haideti sa oprim ura si sa incepem o data cu pacea aia.
Toata aceasta umanitate ce a trait o viziune asupra unei viitoare lumi mai bune a trait in buna intelegere cu planeta ce ne-a dat viata pana in momentul industrializarii, aparatia careia a dus la un lucru nemai intalnit pana in acel etapa - omul se putea procreea in voie pentru ca cererea putea fi usor indeplinita de oferta. Aceasta inmultire necontrolata a nasterilor a dus ca planeta sa aiba in anul 2008 aproximativ 6,7 miliarde de locuitori. Temperatura la suprafata Pamantului a crescut cu 0.74 ± 0.18 °C in ultimul deceniu in mare parte datorita activitatii umane. Probabil va intrebati ce legatura are asta cu religia, raspunsul este urmatorul: Biblia spune ca metoda abstinentei este categoric interzisa.
Toata modestia pe care ar trebui sa o avem unii fata de altii asa cum ne invata Biblia a fost transpusa in viziunea Bisericii ca un mod de a inbunatatii arhitectura anumitor zone cu biserici acoperite cu aur. Oare cate case s-ar fi putut construi pentru oamenii care aveau cu adevarat nevoie de un acoperis? Multe, dar dorinta divinitatii pentru credinciosi de a se ruga in cladiri mari si cu reci pe interior este mult mai usor de indeplinit decat nevoia unui aproape in suferinta. Cel de sus iti ofera cateodata o speranta, pe langa un om care daca ar fi avut posibilitatea sau ar fi fost ajutat ar fi putut ajunge departe. Si noi alegem religia care a facut "atatea lucruri bune" pentru noi. Cine stie cati oameni au avut o inteligenta ce ar fi trebuit folosita in scopul umanitatii au fost nevoiti sa si-o foloseasca doar pentru a supravietui in fiecare zi. Acolo este speranta si credinta - cand nu mai ai sansa unui viitor si totusi sa vrei sa traiesti.
Eu nu cred in Dumnezeu, cel putin nu intr-un Dumnezeu impus de altii. Nu imi trebuie nici o cladire ca sa cred in ceva. Am propria credinta ca exista o forta care ne leaga pe toti si care intr-un fel sau altul incearca sa comunice cu noi ca un fel de constiinta comuna. Nu cred ca ar putea fi radical buna sau rea, mai mult o amestecatura de alb, negru si gri. Si acum hai sa traim. Cine stie, poate nu exista viata dupa moarte. :P
Let's talk about religion
Etichete: Scars
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comentarii:
Va rog uitati-va la Religulous! kickass!!!
sven hassel. era danez..
Post a Comment